13 ianuarie 2013

Articolul Zilei:

DOR DE-ACASĂ...


Dintotdeauna, când privirea trudită se odihnește pe nesfârșita câmpie, învăluind zarea, știu că mă aproprii de...casă.De oriunde m-aș întoarce, după ce străbat alte meleaguri sau țara-mi dinspre soare-răsare înspre miazănoapte, mă cheamă și mă așteaptă …acasa mea.
De-a lungul vieții, ne sunt rânduite mai multe locuri cărora le spunem, dulce și curat, acasă.Pentru mine, ea e locul din câmpia liniștită; pentru alții, este muntele, valea, pădurea, marginea unui lac ori țârmul necuprins al mării.

Câte locuri de căpătâi va fi având omul pe pământ ?!...unii au doar unul:acolo se nasc, acolo trăiesc, de-acolo pleacă.Altora le sunt rânduite mai multe…cu toți avem acasa noastră cu ai noștri, acasă cu cei de-un neam, de-un crez…..
Noi dorim mereu spre o acasă.Dar poate acasă ne vrea, poate și ei îi e dor de noi.Cum ne mai cheamă! Cum va fi suspinând în tăcere când zburăm din ea, însingurând-o în uitare!...
Totdeauna mi-e dor de casa mea.Regăsesc o fărâma din ea și în  Almăj, când, în “drumul unei sărbători”, zăbovesc o clipă să cuprind “zâmbetul nepotolit al florii de măgrin” sau pietrele morii arpegiind și zăgăzuind șopotul Nerganei.Și “zaua lacrimii” din pleoapa celor dragi de aici, care m-au primit în casa lor.
…Și cântecul are o casă.Și slova…Oare și viersul?!...Dar condeiul ?!...
Și condeiul meu are o acasă.Îl simt cel mai odihnit și volnic, aici, pe paginile Almăjanei, înseninându-i chipul alb, cu stângăciile și zburdălniciile lui.

De câte ori rămâne în urmă  Valea Miracolelor, pe drumul ce șerpuiește în pădurea vălurită, pare că las un loc de căpătâi.Și mă cuprinde același fior tainic…Dorul de-acasă.Tot astfel, când răsfoiesc Almăjana, cutreierând istoria ori cântul neamului, și întorc ultima filă, cu chipul adâncit în așteptare a lui Efta Murgu, simt că s-a mai încheiat o călătorie.Și iarăși mă năpădește dorul…
Ne tot zorește acest dor, iar și iar…până când, într-o bună zi, fiecare vom ajunge cu adevărat…Acasă.Atunci, o vom avea întreagă, toată a noastră.Și în sfârșit, se va liniști dorul.Neostoitul DOR DE-ACASĂ…

Maria Vâtcă

Niciun comentariu: